„Nici frumuseţea, nici banul nu face pe om fericit, ci numai înţelepciunea şi cumpătarea” (Clement Alexandrinul)

Omul trăieşte cu clipele sărbătorii. Iată că bunul şi dragul părinte Valeriu Potoroacă, parohul bisericii „Sf. Pantelimon” din Chişinău, a ajuns la un frumos popas aniversar – 60 de ani de viaţă.

Acum un deceniu, pe când discutam cu sfinţia sa, îl întrebasem: Ce vă doriţi în viitor?

„Vreau să împlinim cuvântul Apostolului, adică să semănăm cu dărnicie, şi ca semănătura noastră, care este ajutorul reciproc între semeni, să fie cu rod bun, pentru că faptele bune folosesc şi celor, pentru care sunt făcute, dar şi celor, care le fac.

Binefacerea creştină este o datorie către Dumnezeu şi către oameni. Binefacerea satură pe cel flămând şi bucură pe Dumnezeu.

Astăzi trebuie să înţelegem, că trăim o perioadă grea şi că suntem datori să ne ajutăm reciproc, să trăim în pace, în înţelegere şi în dragoste unul faţă de altul, să nu uităm de această datorie, pe care o avem faţă de Dumnezeu şi atunci Bunul Dumnezeu ne va răsplăti pe toţi cu un seceriş rodnic şi bogat.

Suntem siguri, că prin ajutorul lui Dumnezeu dorinţa noastră de a aduce speranţa în casa celui, ce ne aşteaptă, se va realiza.”, mărturisea cu atâta sinceritate părintele Valeriu.

Este o aleasă binecuvântare să întâlneşti astfel de personalităţi în formarea ta duhovnicească. Or, părintele a fost unul din puţinii care m-a susţinut şi încurajat din primii ani ai slujirii sacerdotale.

Un intelectual din viţă preoţească, abia după ce a trecut de vârsta bărbatului desăvârşit, după ce s-a format ca specialist în ştiinţe exacte, după ce şi-a consolidat familia… şi-a pus problema slujirii Domnului.

Părintele mereu spunea că trebuie să-i slujeşti lui Dumnezeu şi aproapelui oriunde şi oricine ai fi. În orice lucrare urmează să punem suflet, căci unde-i suflet acolo e viaţă întru Domnul.

Ţinuta sa intelectuală e o componentă a complexei personalităţi, fiind un slujitor înţelept, cu mult tact şi cu aleasă cumpătare.

Părintele Valeriu emană o căldură părintească. Ai impresia că îl cunoşti de-o viaţă, te sfătuieşte, te întreabă ce mai faci şi cu atâta interes te ascultă. În veacul când toţi sunt atât de grăbiţi, părintele găseşte timp pentru fiecare, deşi e prins în atâtea ascultări.

Mereu poţi merge la el după un sfat, cu el poţi trăi bucuriile, căci se bucură cu tine; poţi împărtăşi durerile, căci plânge de rând cu tine.

Cu astfel de slujitori se deschid uşile sufletului, încuiate de atâtea păcate: ură, invidie, mândrie…

Avem nevoie de astfel de doctori de suflete, care te susţin la greu, te îmbărbătează şi-ţi arată cu nu eşti singur. Părintele mereu ne încurajează cu cuvintele: „Lasă-te în voia Domnului şi totul va fi bine!”.

Fie ca şi în viaţa Dumneavoastră să fie totul bine! Unde e Dumnezeu e doar bine!

Cu mult respect şi plecăciune,

Preot Octavian Moşin