În câteva ore 2022 va deveni istorie. Una despre care manualele nu vor putea să nu vorbească. A fost un an pe care l-am trăit cu multe și diverse emoții, în care am fost martori, majoritatea activi, la nenumărate schimbări.

După 2 ani de pandemie, cu izolare, cu pierderi, cu schimbare a modului obișnuit de viață, a venit o perioadă și mai complicată – nesiguranța și frica de războiul care se desfășoară lângă noi, scumpirile în lanț, tensiunile în societate etc.

Presați de tot ce se întâmplă în jur, semenii noștri cad pradă nervozității: unii lasă brațele în jos, neputincioși și copleșiți de frică, ajungând chiar să comită greșeli fatale, alții, din contra, sunt stăpâniți de ură și mânie, răzvrătindu-se și căutând pe cine să-și verse frustrările.

Acum, în aceste vremuri de grea încercare, se cade să fim mai aproape ca niciodată unii de alții. Împreună putem îndepărta răul care încearcă să se cuibărească între noi, pentru că Domnul ne vrea uniți și apropiați și pentru că e timpul de construit poduri, nu de adâncit prăpastia!

Am uitat să iubim? Ne copleșesc mai des ura și disprețul pentru aproapele decât mila și dorința de a da o mână de ajutor? Domnul ne poate ajuta! Să-L rugăm să ne reînvețe dragostea, încrederea, speranța.

Astfel ne vom opri în a judeca aproapele, înțelegând că așa ne osândim pe noi înșine, or cine dintre noi poate spune că este lipsit de păcat? Să le primim și să le privim pe toate cu duhul păcii, cel care reușește să-i îmblânzească pe toți, să încălzească inima celor de lângă noi și să ne apropie sufletește, chiar dacă suntem atât de diferiți.

Da, vremurile sunt grele, dar Domnul ne repetă iar și iar: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului.” Și dacă El este cu noi, cine este împotriva noastră și de ce ne putem teme?

Fie ca, odată cu Nașterea Domnului, să se nască în fiecare din noi un om nou, unul care să fi uitat ce este ura, neascultarea, mândria, fala, egoismul, nerăbdarea, nepăsarea, neîncrederea și frica nesănătoasă, unul care știe doar să iubească și care își dorește să-i facă loc Domnului în inima sa, pentru a petrece viața aceasta zbuciumată în pace, în iubire și în ascultare de Voia Domnului!

Pr. Octavian Moșin