Trăim vremuri marcate din ce în ce mai puternic de violenţe şi grave tulbu­rări sociale. Oamenii se revoltă împo­triva sistemelor, fraţii se războiesc în­tre ei. De asemenea evenimente a avut parte acum șase ani şi Chişinăul. Sute şi mii de oameni, în marea lor majoritate tineri, au ieşit în centrul capitalei pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de un regim; un protest care se anunţa paşnic s-a transformat într-un adevărat haos, cu urmările pe care cu toţii le cunoaş­tem şi care se resimt până astăzi – tineri schilodiţi şi omorâţi, mame îndurerate, prejudicii materiale aduse statului şi profanarea locurilor publice.

Dar oare asta ne învaţă Evanghelia? Să folosim slogane răsunătoare pentru a distruge? Evident că nu. Biserica întot­deauna a militat pentru bună înţelegere între oameni şi respect reciproc, indife­rent de viziunile şi preferinţele fiecăru­ia, politice sau de oricare alt ordin.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că vom putea edifica o societate prospe­ră şi puternică numai dacă vom munci pentru acest lucru în unire şi cu totală dăruire de sine. Pentru ca acest lucru să reuşească trebuie să ştim să trecem pes­te orgoliu, ambiţie şi să punem în prim plan obiectivele indispensabile binelui societăţii.

Cele întâmplate la 7 aprilie 2009 în Chişinău ne-au întristat profund şi ne-au provocat mari îngrijorări. Vrem să credem că asemenea evenimente de tristă amintire nu vor mai răvăşi nici­odată societatea noastră, de aceea che­măm pe toţi creştinii dreptmăritori să plece genunchii în rugăciune, pentru a cere cu umilinţă şi smerenie lui Dum­nezeu să ne păzească ţara de asemenea comploturi.

Nădăjduim că toţi am învăţat atunci lecţia şi fiecare în parte îşi va aduce aportul pentru a preîntâmpina astfel de scenarii sumbre.

In primul rând, trebuie să ne amin­tim că lucrurile mari şi bineplăcute se fac numai din voia şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, să nu cădem pradă îngâmfării şi să ne încredem doar în puterile proprii, ci să cerem Domnului să ne înţelepţească şi să ne ajute pentru a fi de folos Ţării şi Bisericii.

De la noi nu se cer acte de eroism sau lucruri peste puterile noastre, ci să ne îndeplinim conştiincios misiunea în­credinţată.

Din toate timpurile Biserica a bine­cuvântat şi a susţinut pe cei cu intenţii bune, indiferent de culoarea politică şi de provenienţa socială, iar în timpuri de restrişte a îndemnat la calm şi la rugă­ciune, pentru că nu există probleme fără soluţii, ci doar slabă credinţă, lipsă de voinţă şi cumpătare.

Acum mai mult ca altă dată să ne dedicăm rugăciunii sincere şi curate, iar Dum­nezeu văzându-ne cu inimile zdrobite şi cu lacrimi de pocăinţă cu necuprinsa-I înţelepciune ne va ajuta şi ne va arăta calea cea dreaptă.

Preot Octavian MOȘIN