Deși se afirmă că elementul creștin ne reprezintă ca neam și credința stămoșească este o adevărată moștenire, tânăra generație nu se mai axează pe aceste principii și valori. Unora dintre tineri temele limbă, patrie, tradiții, ortodoxie li se par plictisitoare și depășite, pentru că, invocă dânșii, ei tind spre Europa, America…, spre alte culturi și seturi de valori.

„Gena creștină”, de care vorbește M. Eliade că ne reprezintă, pare a fi cam atrofiată la o parte din societate, în special la cea în creștere. Și asta, probabil, în lipsa unei educații în această direcție.

Virtutea necesită a fi cultivată. Or, câți dintre părinți trăiesc și educă creștinește copiii?! Părinții sunt primii formatori și învățători, care ar trebui să ne ofere icoana vieții lor creștine. Copilul nu trebuie lăsat să crească cum vrea, ci cum trebuie. Părinții nu trebuie să fie aliații mofturilor copiilor, să nu încurajeze egoismul, agresivitatea, imoralitatea… Permisivitatea excesivă și lipsa unei verticalități în educație mereu au avut efecte nocive.

Fiecare om necesită a fi privit și abordat ca o mare taină. Ne naștem nu întâmplător, dar fiecare urmează a fi ajutat să se descopere ca personalitate, să tindă spre desăvârșire de la chip la asemănare cu Dumnezeu.

În toate timpurile crizele s-au depășit și s-a rezistat în timp prin educație, credință și cultură. Astăzi acestea sunt scoase din cercuit, iar tinerii sunt conduși pe un drum care nu duce nicăieri. Unii sunt folosiți ca masă de manevră, apoi sunt abandonați.

Fără educație se pierde omenirea. Iar educația nu poate fi realizată fără credință și tradiție, ea trebuie zidită pe datina seculară. Criza învățământului contemporan constă în faptul că este tributar unor noi tradiții, adesea neautentice, străine felului în care s-a format poporul nostru. Am putea spune că învățământul de astăzi are nevoie de mai mult Dumnezeu pentru a reveni la normalitate. Tinerilor trebuie să li se vorbescă Adevăruri.

Omul este educabil, însă e nevoie de o pistă clară, care l-ar ajuta să ajungă la o formare, iar după asta să poată transmite și altora niște realități și valori ale vieții.

Tinerii de astăzi înclină spre consumism, pentru că le lipsește sfințenia. Vor ajunge la o mărturisire prin sfințirea vieții. Or, mărturisirea înseamnă un martiriu, o jertfă, de care nu fiecare este gata. Urmează să modificăm filosofia vieții, să-i ajutăm în această schimbare a minții, care se realizează prin rugăciune.

Să depășim desacralizarea din societatea în care trăim, să ne întoarcem la origini și aceasta va fi cea mai mare modernitate, să salvăm Europa de un naufragiu prin credință și să avem curaj în propovăduirea unor adevăruri.

În această explozie de agresivitate, în moralitatea individualistă din jur, să cultivăm tinerilor acest duh al iubirii care unește, împrietenește și zidește sufletele oamenilor.

Numai printr-o educație autentică, continuă și în duhul moralei creștine vom forma tineri înduhovniciți, gata să trăiască și să mărturisească Adevărul.

Preot Octavian Moșin