Oare ce este mai dorit de către fiecare dintre noi decât sănătatea trupească şi su­fletească?!

Adesea conştientizăm că suntem bol­navi şi acesta este un semn al păcatului.

Oricum, trebuie să recunoaştem că, deşi Dumnezeu îngăduie diavolului de a ne zdruncina sănătatea, tot El ne făgă­duieşte vindecarea. Căci prin boală îi pedepseşte pe cei nelegiuiţi şi în acelaşi timp îi aduce la credinţă pe cei ce s-au abătut din calea adevărată.

O problemă a multor oameni este că ei se îngrijesc exclusiv de sănătatea tru­pească şi uită sau chiar o neagă pe cea su­fletească. Nu-şi dau seama că de multe ori viaţa plină de patimi este izvorul bolii şi al suferinţei.

După ce aleargă pe la toţi doctorii unii cad în mrejele „miraculoşilor vindecători” şi în ultimă instanţă ajung să-şi aducă am­inte şi de Domnul. Apoi urmează altă etapă, când Îi cer să primească imediata vindecare. Se întâmplă să afirme că nici nu există vre-un Dumnezeu, căci nu-i aude şi nu-i vindecă chiar în acea clipă.

Şi dacă medicul trupesc îţi admin­istrează anumite medicamente şi este nevoie de timp pentru a ajunge la o sănă­tate trupească, exact acelaşi lucru îl recomandă şi Biserica,

Mulţi merg la biserică, dar puţini se vindecă. Mulţi se numesc creştini, dar puţini au sănătate duhovnicească. Dincolo de toate legile fizice şi biologice, care re­glează viaţa, există şi legile duhovniceşti. Şi anume ele sunt uitate în ultima vreme.

Nu putem înţelege, de ce suntem bol­navi şi de ce suferim şi nici cum trebuie să ajungem la vindecare şi sănătate. Să căutăm mai înainte de toate, care este rădăcina bolii, apoi vom şti, de unde tre­buie să începem tratarea.

O viaţă corectă, lupta cu ispitele, trezvia minţii, trăirea întru Hristos prin primirea Tainelor Sale ne pot asigura o vi­aţă sănătoasă atât trupească, cât şi duhovnicească.

Preot Octavian MOȘIN