Iarăşi revenim, fraţilor, la credinţă, despre care tot mai mult vorbim şi pe care tot mai puţin o avem. Se laicizează omul pe zi ce trece şi doar teoretic, la nivel de idee, mărturiseşte că este credincios, dar fără să aibă vre-o experienţă religioasă.

Aşa după cum adesea întâlneşti oameni care habar nu au ce se întâmplă în ţară, şi nici nu ştiu, cel puţin, cine stă la cârma statului, exact acelaşi lucru îl descoperim sub aspect religios.

Nu cunoaştem mai nimic din cele ale credinţei, dar pretindem că suntem mari creştini. Ne lovim adesea de acea mentalitate sau conştiinţă denaturată şi în urma acesteia de o viaţă mai sălbatică decât a păgânilor.

Tot mai mult ne place să ne îndreptăţim: păi, de unde să le ştii pe toate ale credinţei, cine ne-a învăţat, educat sau crescut în acest duh bisericesc? Dar atunci, când eşti în căutare, afli, şi Domnul îţi descoperă dragostea creştinească spre care trebuie să tindem şi care le cuprinde pe toate.

Nu este o scuză pentru noi că astăzi nu ştim a ne face semnul crucii, că nu ne rugăm de câte ori avem posibilitate… Cunosc oameni de rând care au dat dovadă de râvnă şi ştiu mai multă teologie decât un absolvent al facultăţii duhovniceşti. Înseamnă, că putem ajunge la o cunoaştere şi experienţă religioasă. Dar dorim noi acest lucru?!

Credinţa înseamnă convingerea absolută despre existenţa lui Dumnezeu, încrederea în El. Ea se arată prin mărturisirea lui Dumnezeu şi împlinirea poruncilor Lui.

Paradoxal, dar tocmai cei care nu au ajuns să guste din credinţă vorbesc, explică, se pronunţă vis-a-vis de problemele complexe ale credinţei.

Fiind invitat la o discuţie într-un liceu privat din Chişinău, un băiat din clasa a XI-a m-a întrebat, de ce credinţa noastră ortodoxă este conservatoare, neactuală, într-un cuvânt, demodată? Atunci şi eu l-am întrebat, câte ştie el din cele ce învaţă credinţa creştin-ortodoxă. Băiatul nu cunoştea nici o rugăciune, nici Tatăl nostru, dar se arăta priceput în domeniul credinţei…

Acestea-s realităţile vieţii noastre duhovniceşti, fraţilor ortodocşi. Astfel, trebuie să ne cercetăm şi să creştem în credinţă. Iar odată devenind luminaţi, să ne ajute Domnul să facem cât mai mulţi paşi pentru a fi mai înţelepţi … devenind făpturi rugătoare.

Preot Octavian Moşin