COVID-19 a venit ca un test pentru societatea în care trăim. De la declanșarea lui au trecut opt luni. O perioadă în care s-a văzut deja dacă știm să facem față unor astfel de provocări, dacă avem la îndemână armele potrivite pentru a lupta cu problemele, fricile, neliniștile care au dat buzna peste noi odată cu această pandemie.

Trecând din luna martie prin mai multe faze – curiozitate, intoleranță, frică, neîncredere, oboseală, am ajuns la un „coronavirus” psihologic și spiritual.

Și te cuprinde o stare de compătimire când vezi cum evoluează lucrurile, cum se comportă oamenii, ce declară și ce acțiuni întreprind. Cât de manipulată, debusolată, egoistă și vulnerabilă la orice provocare a ajuns omenirea! Descoperim mulți semeni iresponsabili atât față de propria viață, cât și față de viața și integritatea celor din jur.

Și parcă logica acțiunilor e atât de simplă. Dacă vezi că ai simptome de boală – adresează-te la medic! Dacă ai fost în contact cu cineva bolnav sau ești plasat în carantină – stai izolat!

Or, firea creștină este cea care mereu s-a grijit de sănătatea și bunăstarea aproapelui; nu se gândește doar la sine, ci încearcă să ajungă la o dragoste față de cei din jur. În aceasta constă gena creștină, care ar trebui să ne reprezinte, de a iubi aproapele ca pe noi înșine, de a ne dărui aproapelui și Domnului.

Acum este și mai evident că societatea în care trăim este marcată de egoism și indiferență.

Dacă am reuși să ne tratăm de această pacoste, le-am trece și pe celelalte mai lesne.

Leacul este să ne păstrăm liniștea lăuntrică, să ne menținem mintea trează și să ne axăm pe problemele vitale. Viața nu se oprește aici. Să continuăm tot ce făceam bun până acum: sport, plimbări, rugăciune, lectură ș.a. Dar mai ales, să împărtășim dragoste, să creăm, să creștem în cele câte ni le-am propus. Să încercăm a fi mai sensibili la durerea și neputința celor din jur. Să-i ajutăm pe cei care își pierd cumpătul, or, din păcate, multora li s-au acutizat bolile și ies la iveală locurile vulnerabile.

Deși regulile de comportament impuse ni se par dure, exagerate, nocive chiar pentru moment, această stare de lucruri ne poate face și bine. Putem deveni mai atenți la ceea ce se întâmplă în jur, putem descoperi bucuria de a fi mai mult timp în preajma familiei, începem să prețuim munca dascălilor, a medicilor și a altor categorii sociale.

Fie ca greutățile și provocările pe care le trăim să ne întărească, să ne facă mai echilibrați psihologic și mai sensibili la rugăciune!

Pr. Octavian MOȘIN

P.S.: Venim cu un modest suport, atât pentru tineri, cât și pentru vârstnici care trec prin diverse stări de criză, prin organizarea unor ședințe de consiliere duhovnicească la biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM (str. M. Kogălniceanu, 67, Chișinău) în fiecare zi de miercuri între orele 15.00-17.00.

Pr. O. M.