Zilele acestea am fost martorul unei imagini pline de tristeţe. La intrarea într-un supermarket din Chişinău am întâlnit o bătrânică. Era îngrijită şi foarte timidă, şi-a luat un scăunel şi s-a aşezat într-un ungher al treptelor. Şi-a mai pus nişte ochelari de soare, deşi era seară, probabil de ruşinea de a fi recunoscută. Stătea cuminte cu un leu în mână şi urmărea mulţimea de cumpărători ce intra şi ieşea din centrul comercial.

Aveam să aflu că este o femeie evlavioasă şi bine educată, dar care a ajuns la limita sărăciei. Nu încumeta să ceară, doar stătea şi se ruga, poate cineva va jertfi un bănuţ pentru ceva de mâncare.

Iniţial o analizam din automobil, căci parcasem în apropierea treptelor. Îmi era interesant dacă cineva o va observa şi dacă se va milostivi vreun trecător. A trebuit să aştept aproape o oră, pentru ca cineva să se apropie şi să-i dea un pachet cu produse alimentare.

În acest timp, al aşteptării, au trecut mai bine de o sută de oameni. Majoritatea încercau să nu o observe, alţii chiar au luat-o în râs: „Uite şi asta stă aici!”, cineva a aruncat ţigara lângă ea. Poate greşesc, dar am simţit că unii o priveau cu dispreţ şi pe feţele lor puteai desluşi doar aroganţă.

Apoi l-am rugat pe-un tânăr să-i transmită nişte lei. Doamna s-a ridicat în picioare, s-a aplecat şi i-a mulţumit. Văzând gestul tânărului, alţi doi trecători i-au întins o mână de ajutor. Bătrâna stătea nedumerită, iar după ce a rămas de una singură, şi-a scos ochelarii şi analiza banii câştigaţi. Şi-a făcut semnul crucii şi îngenunchind a sărutat pragul.

Zădarnic se laudă lumea că este milostivă, căci de facto urmărim o altă realitate!

„Fără milostenie însăși rugăciunea e fără rod. Cu ce nădejde te vei ruga lui Dumnezeu, când tu însuți nu asculți rugăciunile oamenilor ce sunt asemenea ție? Cum vei cere împreună cu credincioșii din Biserică: „Dă Doamne!” – când tu însuți nu dai săracilor, deși poți să dai? Cu ce gură vei spune: „Auzi-mă, Doamne!” când tu însuți nu-l auzi pe cel sărac, sau mai adevărat pe Hristos, Care strigă spre tine prin sărac?”, ne spune părintele Arsenia Boca.

Toate sunt în lanţ, n-ai milostenie – n-ai dragoste…

„Nimic nu poate apropia inima mea așa de mult de Dumnezeu, ca milostenia.”, mărturisea Sf. Isaac Sirul. Astfel, să cugetăm la acest lucru şi să cercetăm sărăcia noastră duhovnicească.

În viaţa aceasta nu contează ce dai şi ce faci, dar cum dai sau cum faci pentru Domnul.

„Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta. Şi lui Dumnezeu nu-I plac îndoielile. Dumnezeu e drept şi bun şi vrea să fim şi noi la fel.”, ne explică părintele Sofian Boghiu.

Dintotdeauna creştinii au fost apreciaţi pentru dragostea manifestată faţă de cei în lipsuri, în neputinţe…

„Lauda creştinilor este primirea străinilor şi milostivirea. Lauda şi mântuirea creştinilor este că, totdeauna, la masa lor, săracii şi sărmanii şi străinii să mănânce împreună cu ei, că din casa lor Hristos niciodată nu va lipsi.”, mărturisea Sf. Efrem Sirul.

Să ascultăm şi de învăţăturile Sf. Ioan de Kronştadt, care zice: „Milostenia este ca o sămânță. O sămânță bună poate da rod bun, însutit; fă ca și sămânța milosteniei tale să fie aleasă, să o dai cu inimă bună, curată, milostivă, compătimitoare.”.

Să facem milostenie în ascuns de ochii lumii, căci Domnul le vede şi le primeşte pe toate. Să nu ne fie exemplu cei care îi îndeamnă pe alţii să facă milostenie, înainte ca ei să dea.

„Dacă vezi un sărac, nu îndemna pe altul să-l miluiuască, că e ca și cum ai găsi un bulgăre de aur și ai zice altuia: Ia-l tu.”, ne învaţă Sf. Ioan Gură de Aur.

Să luăm aminte!

Preot Octavian Moşin