Fiecare dintre noi trece în viaţă prin mai multe ispite, are mai multe căderi, dar important este să avem dorinţa şi puterea de a ne ridica, de a ne reabilita, de a ne curăţa de noroiul păcatelor.

Mântuitorul este mereu alături de noi şi aşteaptă ridicarea noastră, corectarea şi creşterea continuă întru virtute. Domnul ne ajută, dar numai atunci când simte şi efortul nostru duhovnicesc.

Înălţarea Domnului la cer constituie încă o certitudine că El, Hristos, este Fiul lui Dumnezeu și este reașezat în slava Sa dumnezeiască. Astfel, să ne înălţăm cu toţii sufletele spre cer, ca împreună cu Hristos să înfruntăm greutăţile acestei vieţi, să învăţăm să fim mai buni și un pic mai răbdători, căci răbdarea este cea care nu ne ajunge deseori.

Să venim mereu în Biserica lui Hristos, să ne închinăm Lui şi cu cinste să-L rugăm să ne dăruiască tot ceea ce cu adevărat ne este de folos sufletelor şi trupurilor noastre. Să fie vii în sufletele noastre cuvintele pe care le-a rostit Apostolilor: ,,lată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).

Preot Octavian MOȘIN